luni, 26 septembrie 2011

Muzica bizantina

                                           Angela Gheorghiu - Tatal nostru

Alte melodii puteti gasi la :
www.semlebanon.org

Muzica religioasa


















sâmbătă, 24 septembrie 2011

Creationismul si stiinta


Creationismul si stiinta part 1



Creationismul si stiinta part 2



Creationismul si stiinta part 3



Creationismul si stiinta part 4



Creationismul si stiinta part 5



Creationismul si stiinta part 6



Creationismul si stiinta part 7

vineri, 23 septembrie 2011

Sfanta Lumina de la Ierusalim

Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta din an în an, în Sâmbata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazuta atât de credinciosi, cât si de necredinciosi. Este minunea care uimeste toata mintea si dovedeste oamenilor pâna la sfârsitul veacurilor ca Hristos, lumina lumii si Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica.

Despre felul cum se savârseste aceasta minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormântul Domnului, s-a scris prea putin. Nici în zilele noastre nu se vorbeste cât s-ar cuveni despre aceasta negraita minune. Poate tocmai pentru ca este o minune publica, vazuta de toti si verificata, asupra careia ortodocsii nu au nici o îndoiala! Sau, poate, peentru a nu crea discutii si controverse omenesti inutile asupra acestei, sfinte minuni, Biserica Ortodoxa din Ierusalim nu accepta nici un fel de publicitate zgomotoasa, nici discutii si scrieri polemice despre Sfânta Lumina. Cine crede în Hristos si voieste sa vada o mare minune a zilelor noastre, cine doreste sa se întareasca mai mult în dreapta credinta, sa mearga la Mormântul Domnului de Sfintele Pasti si va vedea minune negraita.

Si acum sa relatam pe scurt cum se aprinde Sfânta Lumina la Sfântul Mormânt. Sffânta Lumina se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbata Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumina nu se aprinde decât numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta cea adevarata.

Sfântul Mormânt este controlat înca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre câtiva politisti civili necrestini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfântului Mormânt si controleaza corporal pe arhiereul grec care presara vata pe mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se pecetluieste usa Sfântului Mormânt cu doua mari peceti, benzi de pânza alba cu ceara si sigilii la capete, in forma de X. Gardienii ramân de paza la usa Mormântului pâna când se aprinde Sfânta Lumina.

Procesiunea pentru Vecernia Sâmbetei Mari se formeaza la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toti slujitorii se îmbraca în odajdii albe. La ora 9 dimineata procesiunea se porneste spre Biserica Sfântului Mormânt. Înainte merg patru "dragomani", civili greci, în tintita speciala, cu toiege metalice în mâini, pentru a anunta începerea procesiunii: apoi urmeaza doi diaconi care duc pe mâini Sfânta Cruce care are în ea lemn din Crucea Mântuitorului. Apoi urmeaza cortegiul sutelor de slujitori, care strabate culoarul viu al miilor de închinatori, ce umplu toate ulitele, curtea, biserica, galeriile.

În biserica, slujitorii, în frunte cu Patriarhul, se opresc în fata Sfântului Mormânt pecetluit. Apoi înconjoara de trei ori Sfântul Mormânt pe partea dreapta, în sunetul clopotelor, cântând "învierea Ta, Hristoase. Mântuitorule, îngerii o lauda în ceruri si pe noi, pe pamânt, ne învredniceste cu inima curata sa Te slavim". La a treia ocolire se cânta imnul vecerniei de la vohod "Lumina lina a sfintei slave". Apoi patriarhul cu toti slujitorii se retrag în altarul bisericii ortodoxe de vizavi si stau în asteptare. Între timp, vin diferiti delegati oficiali, autoritati locale si bisericesti armene, romano-catolice si copte. Miile de credinciosi stau cu felinarele speciale în mâini sa duca acasa, în tara lor, Sfânta lumina. Cei mai multi însa, tin în mâini câte un manunchi de 33 de lumânari albe, legate între ele, pe care este imprimata icoana Învierii Domnului, ca sa le aprinda la vreme.

Acest manunchi simbolizeaza numarul anilor pe care i-a trait Mântuitorul pe pamânt. Se face o tacere mormântala! Fiecare se roaga, fiecare asteapta cu emotie Lumina divina, fiecare sta concentrat în sine însusi, cuprins de fiorul tainic al minunii.

Pe la orele 11.30 vin de la Betleem câteva sute de arabi ortodocsi, sa ia Sfânta Lumina. Ei sunt foarte evlaviosi, dar si galagiosi în acelasi timp, înconjoara Sfântul Mormânt, se roaga tare cu mâinile în sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfântului Mormânt, de jur-împrejur, ca albinele pe fagur, si ridica mâinile, cerând Sfânta Lumina: "Doamne, trimite-ne din cer Lumina!".

În jurul orei 12, în timp ce preotii stau la vohod de la altarul Bisericii Învierii pâna la Sfântul Mormânt, patriarhul se dezbraca de omofor, de sacos si de mitra, si ramâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecute si brâu. Apoi este condus de doi diaconi si de eclesiarhul bisericii în fata Sfântului Mormânt. Aici, mai întâi este controlat peste tot de politisti necrestini, în prezenta reprezentantilor oficiali armeni, romano-catolici si copti, sa nu aiba vreo sursa de foc. Apoi patriarhul desigileaza usa Sfântului Mormânt, prin ruperea pecetilor si intra în prima încapere, numita "Capela Îngerului", însotit, dupa traditie, de un arab musulman. Diaconii si eclesiarhul ramân afara, la usa. Ceara de la cele patru sigilii se aduna într-o cupa de argint si se duce la altar, unde se pastreaza pâna la Pastele anului urmator.

Patriarhul intra apoi în a doua încapere si îngenuncheaza în fata lespedei Sfântului Mormânt, iar musulmanul ramâne în Capela Îngerului si supraveggheaza. Se sting toate lumânarile, candelele, luminile, în biserica se face o mare tacere. Emotia minunii cuprinde pe toti. Numai arabii agatati deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice ca daca nu vin arabii sa se roage, întârzie venirea Sfintei Lumini. Tooti se roaga strigând "Doamne, da-ne Lumina!" "Sa vina Lumina!", "Trimite-ne din cer lumina!"

Dupa 15-20 de minute de fierbinte rugaciune, toata lumea din biserica observa o lumina puternica, ca o scânteie luminoasa de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii, în multime se aud glasuri de emotie în toate limbile. Scânteia dumnezeiasca coboara deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ca un glob de lumina ce se sfarâma în mici bucaati. Apoi intra înauntru ca o subtire raza de foc. coboara pe lespedea Mormântului si aprinde vata presarata deasupra. Deja vata si lespedea se încarca de o roua divina, în timpul rugaciunii. În aceasta clipa Sfânta Lumina a venit! Minunea s-a savârsit! Multimile asteapta cu nerabdare Sfânta Lumina, cu mâinile întinse. Fruntile si obrajii tuturor sunt transpirate de emotia minunii! O mare bucurie si trezire spirituala se savârseste în inimile si constiintele tuturor.

Patriarhul aduna cu mâinile vata aprinsa de o flacara galben-verzuie, care timp de câteva minute nu arde. Apoi pune vata aprinsa în doua cupe de aur cu gauri si iese în Capela Îngerului. Aici aprinde doua buchete maari de câte 33 de lumânari, în prezenta musulmanului, iar cupele aprinse le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi. Acestia duc o cupa la Sfântul Altar, iar a doua la biserica Sfintilor Împarati Constantin si Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în fata Sfântului Mormânt cu cele doua faclii aprinse si striga de trei ori: "Veniti de luati lumina!"

Minunea continua, în clipa când patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele sase candele ale ortodocsilor de deasupra, o parte de lumânari din sfesnice si candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh si îl duc în Sfântul Altar, în cel mult trei minute, toti credinciosii adunati aprind felinarele si buchetele de câte 33 de lumânari. Biserica este parca o flacara vie. Multi se ating de flacara cu fata, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fara a se arde. Abia dupa câteva minute flacara arde în mod normal. Tot acum iau Sfânta Lumina de la patriarh, romano-catolicii, armenii si coptii si o duc în altarele lor. unde o pastreaza tot anul. La urma, patriarhul tine o scurta predica de multumita Mântuitorului si de întarire a credintei ortodoxe. Timp de doua ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fata Sfântului Mormânt, cu Sfântta Lumina în mâini si cu caldura credintei în inimi. La orele 3 dupa amiaza Vecernia si procesiunea Sfintei Lumini iau sfârsit. Pelerinii se întorc la gazdele lor, cu fetele luminate si cu faclii aprinse, zicând fiecare în limba sa: "Slava Tie. Mântuitorule, pentru aceasta negraita minune!" În noaptea de Sfintele Pasti la ora 11 se pornesc din nou în mare procesiune, de la patriarhie spre Biserica Sfântului Mormânt, toti slujitorii în frunte cu patriarhul, înainte merg cei patru dragomani, apoi saisprezece diaconi cu prapuri, doi diaconi cu Crucea mare de procesiuni, în care se afla lemn din Crucea Mântuitorului si, în continuare, preotii, episcopii, patriarhul si mii de credinciosi.

La intrarea în marea biserica, întâi se înconjoara de trei ori Sfântul Mormânt cu crucea si cu faclii aprinse din Sfânta Lumina, cântând "Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din mormânturi viata daruindu-le". Apoi se citeste Evanghelia Învierii în fata Sfântului Mormânt si se începe slujba Învierii, dupa rânduiala. În timpul cântarii fiecarei pesne, un arhiereu, cu câtiva preoti si diaconi, cu Crucea si cu Sfânta Lumina în mâini cadeste si înconjoara Mormântul Domnului. Dupa slujba Învierii se face în continuare Sfânta Liturghhie pe Sfântul Mormânt. Slujeste patriarhul cu mai multi preoti si diaconi. Slujba este mareata, dumnezeiasca! Inimile tuturor simt din belsug bucuria Învierii. La ora 2 dupa miezul noptii. Liturghia Învierii ia sfârsit.

Arhimandritul Ioanichie Balan


Relatarea unui martor ocular Eduard Filip
[...]Deodata un vant lin se simte pe deasupra pietrei Sfantului Mormant. Vantul dispare si pe Piatra incepe sa apara stropi. Se formeaza o roua de lumina alba-albastruie care nu arde desi este o lumina de foc. Patriarhul Ierusalimului, cu ochii scaldati in lacrimi, se ridica de la pamant emotionat de lumina primita de la Bunul Dumnezeu pe care o aduna si o aseaza in vasul de aur. Aceasta lumina nu arde atunci. Luand doua buchete de lumanari, le aprinde din roua de lumina si striga : “Veniti de primiti Lumina ! Deodata toate clopotele suna iar toata lumea este ca intr-un extaz.[...]


MINUNEA NU S-A INFAPTUIT DE 2 ORI
  • Lumina Sfanta n-a aparut in anul 1101, cand clerul grec si latin au participat impreuna la ritualul Luminii Sfinte. Abia dupa ce grecii (ortodocsii) s-au rugat in lipsa latinilor (catolicilor), care au parasit biserica, a aparut lumina.
  • In 1580, in timpul Patriarhului Sofronie al Ierusalimului, Lumina Sfanta a iesit printr-un stalp de piatra (vizibil si acum langa usa sfantului lacas). Motivul pare sa fi fost faptul ca armenii au ocupat atunci biserica, in timp ce ceilalti ortodocsi au fost nevoiti sa ramana afara. In timpul rugaciunii ortodocsilor de afara coloana s-a despicat si Lumina Sfanta a iesit prin ea. Ca urmare a acestui miracol, unul dintre paznicii mahomedani a renuntat la religia sa si s-a convertit la ortodoxie.

Mai jos aveti cateva fragmente video in se poate observa sfanta lumina sub forma unui glob luminos si faptul ca in primele minute flacara de la lumanare nu arde fiind un foc imaterial:

GLOB LUMINOS



FOC IMATERIAL TIMP DE CATEVA MINUTE



Extras din "Pelerinul Roman"
Cand am ajuns la Ierusalim in anul 1974 am slujit Prohodul Mantuitorului cu Patriarhul Benedict, ce avea 97 de ani, in Vinerea Sf. Pasti. Prohodul s-a terminat aproape de ziua in Sambata Sf. Pasti. Iar, cand citeste evanghelia: "Si au pecetluit Mormantul impreuna cu custodia" atunci intra armata in Biserica si se duce si stinge cele 40 de candele de aur de la Sf. Mormant Si pe lespedea Sf. Mormant ce are 3,5 m lungime si 2,5 in latime pun pecete, preotii au pus vata deja foarte groasa acolo, ca atunci cand va veni lumina s-o ia si s-o dea aprinsa la popor. Vine armata si pune 3 sigilii pe usa Sf. Mormant, sigiliul armatei evreiesti - evreieste, englezeste si arabeste, am vazut cu ochii aceasta. Pe urma s-au stins cele 2770 de candele din tot mormantul, caci cele 40 de aur sunt in Sf. Altar, unde este piatra pe care a fost pus trupul lui Iisus.

Sfantul Mormant are mai multe altare, armenii si monofizitii si maronitii au altarele lor. Sambata dimineata s-au stins toate candelele si la Mormantul Domnului si pe Golgota, peste tot. Iar in Mormant ramane numai putina lumina ce vine prin niste gemulete mici de la zi, caci sunt galerii la Sf. Mormant. Raman calugari de straja, caci Biserica are multe odoare, se inchide Biserica si se duc toti acasa dupa Prohod, pana Sambata la orele 11. Pe la orele 11, armata este foarte de mare folos, te intreaba: Esti ortodox, treci aici! Esti catolic, ai alt loc. Fiecare religie are locul ei. apoi intra toata lumea linistita in Biserica si deodata intra 20 de mitropoliti imbracati in vesminte si 400 de preoti. Nu se intra in Mormant cu aparate de fotografiat cu bliz, in mormant nu-i voie, trebuie sa fie numai lumina de la zi. Fiecare are in mana lui cate un smoc de 33 de lumanari, atatea cati ani a avut Domnul nostru Iisus Hristos. Pe la orele 12, la amiaza, vine si Patriarhul, descult si cu capul gol, imbracat intr-o camasa alba de matase cu maneca larga. Lumanarile, cele 33, sunt lipite deolalta si au pictata Invierea lui Hristos pe ele si se vand in magazinele din Ierusalim. Patriarhul este controlat de armata in fata a mii de oameni, ca nu cumva sa aiba ceva de aprins si sa se spuna, ca a facut ceva si a aprins Sfanta Lumina. Dupa aceea, episcopii il imbraca. Stiharul alb ramane pe el, il imbraca cu toate vesmintele de Patriarh. Numai bine se fac orele 13, iar pe la orele 13, Patriarhul se roaga in 3 limbi: "Sa ne rugam ss vie Sfanta Lumina!" arabii striga, bat din palme, aclama. Patriarhul este tinut de diaconi atunci cand cade in genunchi si tine rugaciunea lui cam o jumatate de ora. Pe la orele 12 a fost inceputa Vecernia, iar cand se termina rugaciunea de chemare a Sfintei Lumini, numai ce auzi in Biserica: "Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieste" - fiecare striga in limba lui. Patriarhul sta in genunchi si exact cand a ajuns Vecernia la cantarea "Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc ..." a intrat un nor azuriu albastru in Biserica, la care nu te puteai uita, ca te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger a trecut peste Catapeteasma (Iconostas) peretele ce desparte altarul de popor si s-a dus lin, drept la mormantul lui Hristos, cand a atins piatra de pe Sf. Mormant, toata vata de pe el s-a aprins si toate candelele s-au aprins singure. La cei din balcoanele de sus li s-au aprins singure lumanarile in maini. Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile si cand s-au deschis usile de la Sf. Mormant, inauntru era un cuptor mare de vapaie de foc, o vapaie albastruie alba. Patriarhul are niste cutii mari cu cheile si cu manere cu multe gauri. Patriarhul ia vata aprinsa si o baga cu foc in cutii si lumina tasneste prin gaurile cutiilor si apoi le incuie cu cheita si ia cutiile de manere, iar diaconii merg inainte si havasii (soldati) cu culioane rosii, ca protopopii si cu bastoane de argint, care-l pazesc pe Patriarh si merg prin mijlocul Bisericii cu vasele cu lumina si striga: "Veniti de luati Lumina!" De la lumina Patriarhului mii si mii de lumanari se aprind, ca tasneste pe gaurile acelea ca razele soarelui.

Catolicii, ca sa nu ia lumina de la noi de la ortodocsi, sunt 6 candele in dreapta si 6 in stanga, catolicii iau din candelele din dreapta, iar armenii din stanga, iar la noi s-a aprins chiar pe Mormantul lui Hristos.

Lumina aceasta a Invierii se aprinde numai la Pastile ortodoxe, la cele catolice nu se aprinde. Lumina sfanta s-a aprins in data de 14 aprilie 1974, in Sambata de Pasti la orele 13,00. Cand s-au aprins lumanarile incep toacele cele de argint, clopotele cele facute de Constantin cel Mare, sute de cadelnite si in glasul lor incepe a se inconjura Bisericuta si a se canta: "Invierea Ta, Hristoase Dumnezeule ingerii o lauda in ceruri..." cand canta atatea coruri, in mireasma de tamaie si in marea de flacari, parca nu mai esti pe pamant, parca esti in cer si nimeni nu s-a ars vreodata de atatea lumini.

Aceasta cantare, de la Vecernia Duminicii tine pana Duminica dimineata. Se canta acum "Hristos a inviat!" in toate limbile pamantului. Lumina este imateriala, timp de 2 minute dai pe fata cu ea si nu te arde. Lumina aceasta, ce vine singura din ceruri in Sambata Pastilor este LUMINA CU CARE HRISTOS S-A COBORAT LA IAD, cum zice Isaia: "Cei ce sedeau in intuneric vor vedea lumina mare". La noi a venit lisus cel inviat, Duminica.

Iisus a predicat in Iad Evanghelia vreme de 33 de ore si 3 zile, asa scrie in penticostar. De Joi seara pana Vineri seara e o zi, de Vineri seara pana Sambata seara o zi, de Sambata seara pana Duminica seara este o zi, asa se calcula la evrei. De Vineri de la orele 15 pana Duminica, Sambata spre Duminica la orele 24 (12) sunt exact 33 de ore. Din Iad Iisus i-a scos numai pe cei ce credeau ca Iisus va veni in lume, nu i-a scos pe toti de acolo.

Clopotul cel mare de la Mormantul Domnului, facut din aur, in Vinerea Sf. Pasti il plange pe Mantuitorul pentru ca a murit, se trage singur, rar si cu jale, Bang, Bang. Grecii mi-au spus cum boceste clopotul cel mare si ca se trage singur, iar cand vine Invierea, tot singur se trage si suna foarte repede si cu veselie si le acopera pe toate celelalte clopote. Uiti ca eati pe fata pamantului. Vezi zeci de mii de lumini, care se duc spre caminele lor pe strazile Ierusalimului. In lerusalim, la magazine sunt un fel de caldaruse cu sita deasupra si cu fitil, pline cu untdelemn de masline, ca un fel de candele. Pe acestea le aprinzi de la Sfanta Lumina si poti sa duci acasa Sf. Lumina. Acolo erau polonezi, bulgari, francezi, italieni, americani, englezi, oameni din toata lumea. In jurul Sf. Mormant sunt scaune pentru ambasadori, fiecare tara are un reprezentant, care vede Sfanta Lumina. Eu am adus la Man. Sihastria Sfanta Lumina intr-un felinar de acela si candelele noastre ard din 1974 cu Sfanta Lumina de la Mormant.

Cand a fost parintele Petroniu la Sf. Mormant, Sfanta Lumina a venit asa: Cand s-a facut rugaciunea pentru Sfanta Lumina, deodata a venit un stalp de foc si s-a speriat toata lumea, a venit deasupra Sf. Mormant s-a despicat in 3, un stalp de foc a mers la Golgota, unul la Mormantul Domnului si unul la Biserica Sf. Invieri. In trei stalpi s-a facut Lumina aceasta, caci nu vine in fiecare an la fel, aici sunt taine mari. De aici, ar trebui catolicii sa se intoarca la Pastile ortodoxe, dovada adevarului: Sfanta Lumina! Catolicii trebuie sa se intoarca la ortodoxia credintei, caci au facut mare greseala cand au modificat data Pastilor, dupa voia lor si nu dupa voia lui Dumnezeu. Iata o minune, care de 2000 de ani se tot repeta, dovada Invierii sigure a lui Iisus Hristos. Dar ce sa spuna sectarii, ca ei n-au nici Pasti, nici Craciun, toate le fura de la ortodocsi? Ortodoxia este singura credinta mantuitoare, care il mantuie pe omul creat de Dumnezeu!



Minunea de-a lungul timpului.Marturii Sfinte


  • Istoricul Eusebiu de Cezareea scrie în Istoria sa, că pe la sfârşitul secolului al II-lea, când la Ierusalim era episcop Narcis, în noaptea Sfintelor Paşti, terminându-se untdelemnul din candele Sf. Mormânt s-a pus apă, şi totuşi spre uimirea mulţimilor ele ardeau.
  • Despre minunea Luminii din Cer, vorbeşte pe la anul 350 şi Sf. Chiril, patriarh al locului
  • pelerina Egeria,o calugarita spaniola, care vine din Galia aici, ne povesteşte în anul 384 despre ceremonia Lucernarrium, adică a Luminii din Ierusalim.
  • Baldovin în Lecţionarul codice Armean din anii 417-439 spune că Lumina Sfântă aprindea candelele şi lumânările din Biserică, iar manuscrisul Georgian Codice Haghios Stavros arată cum doar la rugăciunea patriarhului se aprindea Focul Sfânt.
  • Călugărul Bernand la 870, în ,,Itinerarul" său este martorul minunii: ,,Merită însă să spunem ce se întâmplă la Privegherea Paştilor, când îngerul aprinde candela care atârnă deasupra Mormântului".
  • Krahkovschi dintr-o Sursă islamică spune cum emirul şi imanul prezenţi, văd o lumină asemănătoare unui foc alb ieşind din interiorul Mormântului, relatare pe care o găsim şi în Scrisoarea lui Arethas adresată emirului din Damasc:,,emirul Ierusalimului sigilează uşile, creştinii stau afară şi zic, Doamne miluieşte-ne, şi candela se aprinde ca de un fulger".
  • Nicketas scrie în 947 împăratului Constantin VII Porfirogenetul, cum mereu câte un emir furios voia să stingă Flacăra Sfântă.
  • După ce creştinii au plătit 7000 de galbeni Sultanului ca să le îngăduie sărbătoarea Paştelui, deşi patriarhul era reţinut de gărzi, Lumina aprinde 2 candele, deşi se turnase apă în ele, în loc de ulei. Sursa al - Biruni din sec. XI-lea, prin al - Faraj din Baghdad spune că au înlocuit feştilele cu aramă şi totuşi ardeau, căci focul s-a coborât şi le-a aprins din nou.
  • Istoricul sirian Ibn al- Qualamin relatează că după ce s-a petrecut minunea, sultanul porunceşte să dărâme Biserica Învierii.
  • În 1101, în Istoria lui Fulcherius despre cruciaţi, se spune că regele, după ce a auzit că Lumina a venit, s-a întors cu oaspeţii în Biserică să vadă minunea.
  • Itinererium Ricardi 1192, povesteşte despre vizita lui Saladin la Sf. Mormânt chiar în Sâmbăta Mare, când sultanul stinge candelele, dar ele spre uimirea lui se aprind din nou.
  • În 1322, un cavaler englez Sir John Maundeville notează:,, există o candelă care atârnă înaintea Mormântului arzând strălucitor, se stinge în Vinerea Mare şi se aprinde de la sine în ceasul în care Domnul nostru a Înviat din morţi".
  • Nilocolo Poggibonsi care vizitează Biserica Învierii 1347 zice:,, Candelele sunt stinse, iar saracinii nu îngăduie să intre nici un creştin. Am văzut un porumbel venind, care s-a coborât deasupra Capelei şi apoi o Lumină mare a apărut, de unde toţi îşi aprindeau făcliile".
  • Ioan VI Cantacuzino mărturiseşte la 1360:,, În ceasul în care creştinii sunt adunaţi acolo, cântând imnul Învierii lui Hristos, o Lumină din Cer se pogoară şi aprinde cele trei Candele aflate în Mormântul lui Hristos".
  • În 1375, când musulmanii stăpâneau Ierusalimul, pelerinul rus Arseni, mărturiseşte:,, După ce patriarhul şi mitropoliţii au înconjurat Κουβουκλιονουλ- Kuvuklionul de trei ori, a apărut deasupra un nor de fum şi un strigăt puternic s-a înălţat din Biserică la apariţia Luminii".
  • După ce armenii au plătit ca ei să serbeze Paştele în acel an, 1580, patriarhul Sofronie şi poporul erau ţinuţi afară în curte unde se rugau după rânduială, dar Sfânta Lumină despică coloana de marmură de la intrare ( existentă şi azi) şi din crăpătură toţi au aprins lumânările. Portarii mahomedani văzând minunea, au deschis uşile şi cântau cu lumea:,, Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru", după care au fost decapitaţi.
  • Trecem peste multe dovezi păstrate şi ajungem la anul 1832, când guvernatorul Siriei, Ibrahim Paşa, a trimis după patriarhul copt Petru al VII-lea:,, Rugăciunile au început sub escortă ca de obicei, când la un moment dat, Lumina a izbucnit trecând prin coloane, şi a apărut în afara Bisericii. Paşa a rămas foarte uimit".
  • Iar Sursele Ben-Anieh din 1846 zic:,, Femeile arabe, turcii înşişi, musulmanii, cădeau în genunchi şi strigau, Alah Dumnezeule, şi Lumina Sfântă se revărsa mereu!".
  • Patriarhul Diodor I al Ierusalimului, întrebat despre acest fenomen supranatural răspunde.,, Το αγιον φως ειναι αγιον φως- Lumina sfântă este lumină sfântă - O adevărată minune! An de an, timp de 20 de veacuri, minunea are loc şi azi printre pământeni. ,, Doamne, aşa cum în această zi ai strălucit lumină celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, tot aşa străluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea neînserată".
Scris de Parintele Zisu in 07 Jun 2006


  • Ahmed ibn al-Kassa, un jurist arab († 936), face una din primele referiri la proprietăţile miraculoase ale Sfintei Lumini: „Deşi e aprinsă, lumânarea nu te arde”.
  • Papa Urban al II-lea, în anul 1095, cu un an înaintea celei dintâi mari cruciade pentru eliberarea Locurilor Sfinte, pomeneşte într-un discurs scris că, la Ierusalim, în Vinerea Patimilor „toate luminile din Sfântul Mormânt şi dimprejur, care au fost stinse, se reaprind la poruncă divină”.
  • Staretul rus Daniel, in relatarile sale, scrise intre anii 1106-07, prezinta intr-o maniera foarte detaliata "minunea Luminii Sfinte" si ceremoniile care o incadreaza. El descrie cum Patriarhul se duce in capela Mormantului cu doua lumanari stinse. Patriarhul ingenuncheaza in fata pietrei unde Hristos a fost pus dupa moarte si spune anumite rugaciuni, dupa care se intampla minunea. Lumina, albastra, porneste din piatra, iar dupa putin timp aprinde candelele apropiate si cele doua lumanari ale Patriarhului. Aceasta lumina este Focul Sfant si se raspandeste la oamenii prezenti in Biserica.
  • Cronicarul englez, Gautier Vinisauf, povesteste ca " in 1187, sarazinii, sub comanda sultanului Saladin, au cucerit Ierusalimul. In acel an, sultanul a dorit sa ia parte la ceremonie, chiar daca nu era crestin. La sosirea sa, focul ceresc a coborat brusc.. sarazinii au spus ca focul pe care l-au vazut a fost produs prin mijloace frauduloase. Saladin, vrand sa demaste impostura, a stins lampa care a fost aprinsa de focul din cer, dar aceasta s-a reaprins imediat. A stins lampa a doua oara si apoi a treia oara, dar lampa s-a reaprins de la sine. Foarte tulburat, sultanul a inceput sa strige uimit:" Da, curand o sa mor, sau o sa pierd Ierusalimul!"
  • Lumina Sfanta n-a aparut in anul 1101, cand clerul grec si latin au participat impreuna la ritualul Luminii Sfinte. Abia dupa ce grecii (ortodocsii) s-au rugat in lipsa latinilor (catolicilor), care au parasit biserica, a aparut lumina.
  • 1579-1580 in timpul ocupatiei otomane a Ierusalimului. In acel an, crestinii ortodocsi n-au avut bani sa plateasca taxa impusa pentru a intra in Biserica. Turcii au acceptat mita doar de la armeni, care urmareau ca ei sa fie singurii care sa primeasca Focul Sfant. Patriarhul ortodox a fost nevoit sa mearga intr-o biserica alaturata, pentru a fi cat mai aproape de altarul unde in fiecare an are loc minunea. Cu sfesnicul in mana, patriarhul spera ca va primi Focul Sfant, de la armeni, printr-o fereastra deschisa. Dar lucrurile s-au petrecut altfel. Lumanarile armenilor nu s-au aprins, desi acestia se rugau ca Dumnezeu sa le trimita Lumina. Dintr-o data, un fulger a lovit napraznic mijlocul coloanei de marmura din incinta curtii interioare a Bisericii si a crapat-o, iar prin fisura, Focul Sfant a trecut drept spre lumanarea Patriarhului, pe care a aprins-o. Un muezin musulman, pe nume Tounom, care a vazut miraculosul eveniment, dintr-o moschee aflata in apropiere, s-a convertit pe loc la ortodoxie. A inceput sa strige ca Hristos este adevaratul Dumnezeu si a sarit din moschee, de la o inaltime de 10 metri. Soldatii turci l-au prins si l-au ars de viu. Toate acestea s-au intamplat sub sultanul Murad al IV-lea, cand Patriarh al Ierusalimului era Sofronie IV.
  • In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos. Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa! Dar turcii i-au intrebat: "De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?" Armenii au zis: "Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte". "Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?" Noi platim si taxa - au zis armenii - Lumina va veni la noi la armeni!Turcii au zis: "De nu iese lumina la voi o s-o patiti!" Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant - si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toti preotii. A zis Patriarhul: Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sf. lacob, care este aproape de Mormant, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: "Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare."Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noapte-a, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: "Hristos a inviat!" un stalp de marmora din Biserica Sf. Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului(vezi foto). Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: "Cred in Hristos!" Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este martirul Sfintei Lumini.Vazand turcii ca Sf. Lumina a iesit tot la ortodocsi, au pus un ciuber cu murdarie inaintea usii Sf. Mormant si fiecare armean trebuia sa manance cate o lingura de murdarie si in acest fel i-au spurcat turcii pe armeni. Anul 1326. De atunci a ramas o zicala: "Este bine sa te duci cu armenii la Biserica, dar sa nu mananci cu ei, ca ei cauta sa te spurce, asa cum i-au spurcat turcii pe ei, cand n-a venit Sf. Lumina". Distanta de la Sf. Mormant pana la Biserica Sf. Iacob unde s-a aprins Sf. Lumina este de 100 m. Stalpul este fotografiat si sapat din marmura fiind pus in Altarul Bisericii Sf. Iacob. Aceasta este minunea cu armenii, din anul 1326. Generalul turc convertit si martir al Sfintei Lumini este pus in Biserica Sf. Iacob. De aici se vede, ca Iisus Hristos numai o Biserica a intemeiat - pe cea Ortodoxa - aceasta este mantuirea, lumii. Sf. Lumina este dovada sigura, ca numai ortodocsii sunt pe calea adevarului pur al lui Hristos, drum ce duce sigur la ceruri.

Imagine Postata
Imagine Postata

Pericolul consumului de droguri

Cuvant de invatatura pentru tineri - Parintele Teofil Paraian

Cinstirea sfintelor icoane